verisoara mea
Pana nu de mult nu o cunosteam pe vara-mea, Sandra. O vazusem prin poze, ii stiam pe ai ei, dar nu ma intalnisem niciodata cu ea. Eu eram a XII-a, ea era in anul II la Drept si era draguta foc: avea parul lung, negru ca pana corbului, dar il tinea de mult ori strans la spate; ochii ei erau de un verde atat de clar, incat ziceai ca erau pietre pretioase; Sandra era destul de inalta, cu niste forme savuroase, voluptoase si zambea mai tot timpul. Evident, imi era rusine sa-mi recunosc ca imi parea...